Trump și dictatura pe calea cea dreaptă
Într-o lume în care democrația pare să se clatine, Donald Trump își asumă rolul de guru al autoritarismului cu o nonșalanță de invidiat. „Mulți americani spun că le-ar plăcea să aibă un dictator”, a declarat el, în timp ce își îmbrățișează imaginea de lider providențial, deși cuvintele sale par mai degrabă o invitație la o dictatură mascată. Cu un zâmbet de triumf, Trump se prezintă ca un om de bun simț și inteligent, ignorând cu desăvârșire ironia situației.
Într-o conferință de presă improvizată, președintele a reușit să transforme o discuție despre securitate într-un spectacol de auto-laudă. „Trimiți armata și, în loc să te felicite, te acuză că ai luat cu asalt republica”, a adăugat el, ca și cum ar fi vorbit despre o simplă joacă de copii, nu despre o acțiune militară pe străzile capitalei. Oare chiar crede că militarizarea orașelor este soluția la problemele reale ale societății?
Dar să nu uităm de ordinul executiv semnat cu aplomb, care prevede închisoarea pentru cei care îndrăznesc să ardă drapelul american. O măsură care contrazice flagrant libertatea de exprimare, un drept fundamental pe care Trump pretinde că îl apără. „Dacă arzi un steag, primești un an de închisoare, fără eliberare anticipată”, a spus el, ca și cum ar fi vorbit despre o banalitate, nu despre o încălcare gravă a drepturilor civile.
Într-o mișcare care ar face invidioși chiar și cei mai fervenți dictatori, Trump a declarat că orașul Chicago ar putea fi următoarea destinație pentru operațiunile sale de menținere a ordinii. Oare ce va mai urma? O „Cupa Mondială” a represiunii? Cu un trofeu din aur masiv în Biroul Oval, Trump pare să se distreze de minune, în timp ce amenință cu o dictatură mascată sub pretextul ordinii și securității.
Criticile sale la adresa adversarilor politici sunt la fel de acide. De la „leneșul” guvernator JB Pritzker, la „idiotul” Joe Biden, Trump nu se sfiește să-și expună disprețul față de cei care îndrăznesc să conteste autoritatea sa. Într-o lume în care dialogul și respectul ar trebui să fie norma, el preferă atacurile personale, ca un adevărat maestru al divizării.
În concluzie, ne aflăm în fața unui spectacol grotesc, în care un președinte își asumă cu mândrie trăsăturile unui dictator, în timp ce își îmbrățișează fanii cu promisiuni de ordine și securitate. Într-o societate care ar trebui să valorizeze democrația, Trump ne arată că, uneori, spectacolul politic poate fi mai absurd decât am fi putut imagina.
