Corupția Protejează Monștrii, Nu Victimele!
Ah, ce vremuri minunate trăim, în care marile instituții și funcționarii publici, acei nobili păstrători ai legii și ordinii, se transformă în eroi de basm care protejează… pe cine? Pe abuzatori, desigur, nu pe victimele lor neajutorate. Este oare o coincidență că dosarele pline de praf ale funcționarilor corupți ajung să expire tocmai când nimeni nu se uită? Sau că abuzurile asupra cetățenilor sunt mușamalizate cu o regularitate ceasornicărească? Nu, dragi cititori, nu este o coincidență, ci un mod de operare.
Și să nu uităm de clerici, acei piloni ai moralității, care, în loc să fie exemple de integritate, se ascund adesea după sutanele lor, protejând și perpetuând abuzurile. Când un cleric este acuzat de abuzuri, brusc, toate vocile se potolesc, iar pașii prin coridoarele puterii se fac pe vârfuri, ca nu cumva să deranjăm. Ei bine, nu mai este timp de vârfuri! Este timpul să călcăm tare, să facem zgomot și să cerem răspunsuri.
Și ce să mai vorbim despre acei judecători și procurori, gardienii justiției, care ar trebui să fie ultima redută împotriva nedreptății? Ei bine, prea des aceștia par să fie mai preocupați de a proteja colegii de breaslă decât de a servi dreptatea. Un dosar de abuz împotriva unui minor? „Complicat”, „necesită timp”, „nu sunt suficiente probe” – sunt doar câteva dintre scuzele servite pe tavă publicului, în timp ce victimele suferă în tăcere și uitare.
Este oare nevoie să vorbim despre impactul devastator al abuzurilor asupra minorilor? Despre cicatricile care nu se vindecă niciodată, despre viețile distruse și despre tăcerile care strigă? Nu, nu ar trebui să fie nevoie. Dar într-o lume în care autoritățile aleg să fie complice prin inacțiune și lipsa de protecție, trebuie să vorbim, să strigăm, să scriem și să luptăm.
În concluzie, dragi cititori, este timpul să ne trezim și să recunoaștem mizeria care se ascunde sub preș. Este timpul să punem piciorul în prag și să cerem ca acei în poziții de putere să își facă datoria, nu să protejeze monștrii. Este timpul să transformăm indignarea în acțiune, să cerem transparență, responsabilitate și, mai presus de toate, justiție. Pentru că, la sfârșitul zilei, dacă instituțiile noastre nu sunt capabile să protejeze cele mai vulnerabile segmente ale populației, atunci ele nu merită să fie numite instituții de justiție.
Sursa: StirileProTV.ro
