Justiție sau Farsă? Abuzuri Sexuale Mușamalizate!
Oh, ce surpriză! În ultimii ani, instanțele românești s-au transformat în adevărate scene de teatru, unde pedepsele pentru abuz de funcție în scop sexual sunt mai degrabă aplauze slabe decât acte de justiție. Luăm cazul sociologului Alfred Bulai, de pildă, care a deschis cutia Pandorei, arătându-ne cât de „eficient” este sistemul nostru juridic. Pedepse cu suspendare? Serios? Asta e tot ce putem să oferim victimelor?
Analizând ultimii doi ani, descoperim că doar trei persoane au fost condamnate pentru această infracțiune, și asta în timp ce alte dosare zac leneșe pe rolul instanțelor. În 2024, șase dosare încă așteaptă să fie mișcate din loc. În 2023, din 11 dosare, doar cinci au fost finalizate. Și în 2022, situația a fost chiar mai jalnică: șase dosare, zero finalizate. Bravo, justiția română, bravo!
Un exemplu edificator este cazul acelui profesor de engleză din Pitești, care, în loc să educe, a preferat să hărțuiască sexual o elevă de clasa a VII-a. Condamnat la un an și jumătate cu suspendare pentru că a trimis mesaje cu tentă sexuală? Cum poate fi considerată aceasta o pedeapsă adecvată pentru un prădător în sălile de clasă?
Și să nu uităm de polițistul acela care a cerut „servicii sexuale” unei tinere de 18 ani, în schimbul neaplicării unei amenzi. Condamnat, desigur, la un an cu suspendare. Victima a avut curajul să înregistreze discuțiile și să le depună la dosar, dar ce folos? Pedepsele sunt o bătaie de joc.
În Codul Penal, avem Articolul 299 care pare să fie mai mult o decorare pe hârtie decât o armă în lupta împotriva abuzului de funcție în scop sexual. Funcționarii publici care pretind favoruri sexuale ar trebui să fie pedepsiți cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dar realitatea? O glumă proastă.
Concluzia? Sistemul juridic românesc pare să fie mai preocupat de protejarea abuzatorilor decât de asigurarea justiției pentru victime. Abuzul de funcție în scop sexual este o infracțiune gravă, cu repercusiuni profunde asupra victimelor. Este timpul ca justiția să-și asume responsabilitatea de a proteja aceste victime și de a pedepsi în mod adecvat aceste comportamente inacceptabile. Până atunci, ce avem? Un teatru al absurdului, unde victimele sunt doar figurante într-un spectacol de mântuială.
Sursa: Digi24.ro
