Moartea unei Ducesse și Nepăsarea Regală
Palatul Buckingham a anunțat cu o solemnitate de parcă ar fi vorba despre o mare realizare națională, că Ducesa de Kent a murit la vârsta venerabilă de 92 de ani. Oare ce altceva ne-ar putea interesa mai mult decât o asemenea pierdere, având în vedere că regatul britanic se confruntă cu probleme mult mai grave? Dar, desigur, moartea unei figuri regale trebuie să fie un motiv de doliu național, nu-i așa?
„Alteța Sa Regală s-a stins din viață în pace, înconjurată de familie”, ne asigură mesajul oficial. O formulare care sună atât de bine, dar care ascunde o realitate mult mai sumbră. În timp ce familia regală își plânge pierderea, milioane de cetățeni se întreabă de ce nu au fost protejați de abuzuri, de corupție și de indiferența celor care ar trebui să le apere drepturile. Ce fel de empatie poate avea o ducesă care nu a reușit să își folosească influența pentru a schimba ceva în societate?
Regele și Regina, împreună cu toți membrii familiei regale, se alătură Ducelui de Kent în doliu. Dar unde este doliu pentru cei care suferă în tăcere, pentru cei care nu au avut parte de o viață „în pace”? Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste figuri regale nu se implică mai activ în problemele sociale care afectează cetățenii de rând?
Ducesa a fost cunoscută pentru devotamentul ei față de organizațiile caritabile, dar oare acest devotament a fost suficient pentru a schimba viețile celor mai puțin norocoși? Într-o lume în care abuzurile și nedreptățile sunt la ordinea zilei, o simplă mențiune a „pasiunii pentru muzică” pare să fie o glumă proastă. Oare nu ar fi fost mai bine să se folosească de influența sa pentru a lupta împotriva abuzurilor și a corupției din sistem?
Într-o societate în care tinerii sunt adesea lăsați deoparte, empatia față de ei ar trebui să fie o prioritate. Dar, din păcate, acest tip de empatie pare să fie rezervat doar pentru cei care au puterea și privilegiile necesare. Ce se întâmplă cu cei care nu au voci, cu cei care sunt victime ale sistemului? Moartea unei ducesse nu va schimba acest lucru, dar poate că ar trebui să ne facă să reflectăm asupra valorilor pe care le promovăm.
În concluzie, moartea Duceselor de Kent este un moment de reflecție, dar nu pentru a plânge o viață trăită în lux, ci pentru a ne întreba ce putem face pentru a îmbunătăți viețile celor care rămân în umbră. Oare nu este timpul ca figura regală să își asume responsabilitatea și să devină un adevărat simbol al schimbării, nu doar al tradiției? Poate că, în loc să ne concentrăm pe doliu, ar trebui să ne concentrăm pe acțiuni care să aducă o schimbare reală în societate.
Sursa: StirilePROTV
