Criminală de copii: Justiția e doar un cuvânt
Un nou capitol de groază a fost deschis în paginile societății noastre, iar protagonista este o tânără de 22 de ani, Roksana Lecka, care a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru abuzuri inimaginabile asupra a 21 de bebeluși. Această poveste nu este doar despre o criminală, ci despre un sistem care, în mod evident, a eșuat în a proteja cele mai vulnerabile ființe umane.
Lecka, îngrijitoare într-o creșă din Londra, a recunoscut șapte capete de acuzare pentru cruzime asupra unor copii sub 16 ani, dar a fost găsită vinovată de alte 14 capete de acuzare. Aici ne întrebăm: cum este posibil ca o astfel de persoană să ajungă să lucreze cu cei mici? Ce fel de filtre există în sistemul de selecție al angajaților din creșe, dacă astfel de abuzuri pot avea loc sub ochii noștri?
Părinții acestor copii au fost devastati de crimele comise de Lecka, numind-o „cel mai rău tip de om”. Dar, oare, nu este și mai îngrijorător că un sistem care ar trebui să protejeze copiii a permis ca o astfel de monstruozitate să se întâmple? Imaginile CCTV au arătat cum Lecka îi ciupea, zgâria și împingea pe bebeluși, făcându-i să plângă și să tresară. Este un tablou de neconceput, dar totuși, realitatea este că aceste acte de violență au fost tolerate, iar abuzatoarea a acționat cu o impunitate șocantă.
O mamă a declarat că Lecka a vânat „copii inocenți și vulnerabili”, care nu aveau capacitatea de a se apăra. Aceasta este o realitate terifiantă: copiii nu pot vorbi, nu pot exprima suferința lor, iar sistemul care ar trebui să le ofere protecție a eșuat lamentabil. Roksana Lecka a profitat de această vulnerabilitate, iar societatea a fost incapabilă să o oprească.
Judecătorul Plaschkes KC a scutit juriul de la participarea în alte procese timp de 10 ani, un gest care ar putea părea bine intenționat, dar care ridică întrebări despre cât de des se întâmplă astfel de abuzuri și cât de puțin se face pentru a le preveni. De ce nu există o reacție mai puternică din partea autorităților? De ce nu se iau măsuri mai drastice împotriva celor care ar trebui să protejeze copiii?
În fața unei astfel de tragedii, este greu să nu ne întrebăm despre complicitatea instituțiilor. Cum de au putut poliția și autoritățile să ignore semnalele de alarmă? Este clar că există o rețea de incompetență care permite ca astfel de abuzuri să se întâmple. Roksana Lecka nu este doar o abuzatoare; ea este un simptom al unei societăți care nu reușește să își protejeze cei mai neajutorați membri.
Faptele ei au ieșit la iveală doar după ce a fost trimisă acasă pentru comportamentul său „agitat”. Aceasta este o dovadă a unei lipse de vigilență din partea celor care ar trebui să supravegheze siguranța copiilor. Detectivii Poliției Metropolitane au fost nevoiți să analizeze imaginile CCTV pentru a descoperi adevărul, dar de ce nu au fost luate măsuri preventive înainte de a ajunge la acest punct?
Este timpul să ne întrebăm: ce fel de societate suntem, dacă permitem ca astfel de abuzuri să se întâmple? Ce măsuri concrete sunt luate pentru a preveni ca astfel de tragedii să se repete? Roksana Lecka este un nume, dar ea reprezintă doar o parte dintr-un sistem care trebuie să fie revizuit și reformulat. Este o rușine că abuzurile asupra copiilor sunt tratate cu atâta indiferență, iar cei care ar trebui să protejeze victimele continuă să fie complice prin inacțiune.
În concluzie, cazul Roksanei Lecka ne arată că este nevoie de o schimbare radicală în modul în care societatea noastră abordează protecția copiilor. Nu putem permite ca astfel de crime să fie minimizate sau justificate. Este timpul să ne ridicăm vocile și să cerem responsabilitate din partea celor care au datoria de a ne proteja copiii.
Sursa: The Guardian
