Marioneta Politică a lui Ciolacu Dezvăluită!
Ah, transparența și responsabilitatea democratică, două concepte atât de străine guvernării noastre încât aproape că le-am cataloga drept specii pe cale de dispariție în peisajul politic românesc! Într-o încercare de a resuscita aceste valori, Uniunea Salvați România (USR) a aruncat mănușa în fața lui Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat (PSD), cerându-i să organizeze consultări publice pentru desemnarea comisarului european din partea României. Ce idee revoluționară, nu? Să implici societatea civilă într-o decizie crucială pentru țară!
Se pare că pentru PSD, funcția de comisar european este doar o altă păpușă în teatrul lor politic, o jucărie pe care Marcel Ciolacu se pregătește să o ofere ca recompensă pentru loialitate. Elena Lasconi de la USR a punctat cu precizie: funcția nu este „jucăria lui Marcel Ciolacu”. Este o poziție de o importanță vitală pentru România, care necesită un reprezentant dotat cu profesionalism și integritate, nu un alt pion pe tabla de șah politică.
Și cum răspunde PSD? Prin secretomanie și decizii luate în spatele ușilor închise, bineînțeles. Propunerile pentru această funcție au fost aflate pe surse, fără o comunicare transparentă. USR, în schimb, cere ca Guvernul PSD-PNL să publice criteriile de selecție și să respecte propunerea președintei Comisiei Europene de a trimite două propuneri pentru această funcție: un bărbat și o femeie. Echitate și diversitate? Pare un concept prea avansat pentru liderii noștri.
În timp ce Marcel Ciolacu se laudă cu „discuții directe” cu Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, noi stăm și ne întrebăm: când a devenit normalitatea ca un singur om să decidă soarta a milioane? Scrisoarea oficială de desemnare a comisarului, trimisă de la un lider la altul, pare mai mult un joc de pase între prieteni decât o procedură democratică.
Și să nu uităm de data limită, 30 august, un moment crucial pentru România. O oportunitate de a alege reprezentanții într-un mod transparent și democratic. Dar, să fim serioși, când a fost ultima dată când am văzut așa ceva în politica noastră? Oare când vor înțelege liderii noștri că nu sunt stăpânii, ci slujitorii poporului?
