Oligarhul fugar și justiția în colaps
Într-o lume în care corupția și abuzurile sunt la ordinea zilei, cazul lui Vladimir Plahotniuc devine emblematic pentru incapacitatea sistemului de justiție de a-și îndeplini rolul. Oligarhul moldovean, reținut în Grecia, a reușit să fugă din țară, lăsând în urmă o serie de acuzații grave, inclusiv fraudă bancară de un miliard de dolari. Iar acum, după ce a fost prins, se pare că extrădarea lui este un proces care se desfășoară cu o lentoare care frizează ridicolul.
Ministra justiției din Republica Moldova, Veronica Mihailov-Moraru, ne asigură că extrădarea lui Plahotniuc va dura câteva zile, dar oare câte zile sunt necesare pentru a aduce un infractor în fața legii? În timp ce autoritățile moldovene se scuză cu proceduri birocratice, Plahotniuc își continuă jocul de-a șoarecele și pisica, cu ajutorul unui sistem care pare să-l protejeze mai degrabă decât să-l pedepsească.
Șeful Inspectoratului General al Poliției, Viorel Cernăuțeanu, ne spune că Plahotniuc ar putea fi adus în Moldova în câteva săptămâni, dar fără o notificare oficială din partea Greciei, totul rămâne la stadiul de promisiune. Cei care ar trebui să asigure respectarea legii par să se împotmolească în hârtii și formalități, în timp ce victimele abuzurilor lui Plahotniuc rămân în umbră, fără nicio speranță de justiție.
Și ce se întâmplă cu bunurile confiscate? Vor fi acestea returnate Moldovei sau se vor pierde în labirintul corupției? Cernăuțeanu afirmă că instituțiile elene vor transmite persoana și toate bunurile confiscate, dar cine garantează că acestea nu vor dispărea în neantul corupției din sistemul nostru? Este o întrebare care ar trebui să ne frământe pe toți.
Plahotniuc, acest simbol al corupției, a reușit să se sustragă legii timp de atâta vreme, iar acum, când este prins, tot ce vedem este o serie de tergiversări și promisiuni goale. Într-o lume ideală, un astfel de individ ar fi fost deja în spatele gratiilor, dar în realitatea noastră, el este tratat cu o delicatețe care sfidează logica. Este timpul ca societatea să se întrebe de ce cei care ar trebui să ne protejeze devin complici ai abuzatorilor.
În concluzie, cazul Plahotniuc nu este doar despre un oligarh fugar, ci despre un sistem care eșuează să-și facă datoria. Este un exemplu perfect al modului în care corupția și complicitatea pot transforma justiția într-o glumă proastă. Oare câte alte Plahotniuc-uri mai sunt ascunse în umbra acestui sistem? Rămâne de văzut dacă vom avea curajul să le aducem la lumină.
Sursa: Agerpres
