Justiția în colaps: privilegii sau abuzuri?
Înalta Curte de Casație și Justiție, acea bastion al legii, se plânge acum că discuțiile despre tăierea „așa-ziselor privilegii” ale magistraților nu sunt altceva decât o tentativă de a submina independența justiției. Oare cine a spus că privilegiile sunt un drept divin? Căci, în realitate, vorbim despre o încercare de a proteja un sistem care, de multe ori, pare mai preocupat de sine decât de cetățeni.
Judecătorii, în toată splendoarea lor, își exprimă îngrijorarea față de o reformă care, chipurile, ar putea afecta statutul lor. Dar să ne întrebăm: de ce ar trebui ca un sistem care ar trebui să servească dreptatea să fie protejat de critici? Este oare un privilegiu să ai o pensie specială, în timp ce marea masă a populației se luptă cu salarii mizere și pensii de mizerie? Este timpul să ne întrebăm dacă nu cumva, sub masca „independenței justiției”, se ascunde o rețea de interese care își apără propriile avantaje.
Magistrații susțin că tăierea acestor beneficii nu este altceva decât o „deformare a realității”. Dar oare nu este mai degrabă o oportunitate de a reevalua ce înseamnă cu adevărat justiția în această țară? Când un sistem judiciar devine o fortăreață a privilegiilor, este de datoria noastră să ne întrebăm cine beneficiază de pe urma acestei structuri. Judecătorii, cu salariile lor exorbitante și pensiile speciale, sunt ei cu adevărat apărătorii dreptății sau doar niște funcționari care își apără propriile interese?
Înalta Curte ne avertizează că reducerea garanțiilor statutare va demotiva generațiile viitoare de magistrați. Dar, oare, nu ar trebui să ne întrebăm de ce ar trebui cineva să aspire la o carieră într-un sistem care, în loc să promoveze dreptatea, pare să protejeze abuzurile? Când justiția devine o afacere, iar judecătorii devin jucători în acest joc murdar, cine mai are încredere în acest sistem?
Este timpul ca societatea să se trezească și să realizeze că protejarea independenței judecătorului nu ar trebui să fie un privilegiu, ci o garanție fundamentală pentru fiecare cetățean. Când justiția devine o fortăreață a privilegiilor, este datoria noastră să ne ridicăm și să cerem schimbarea. Să nu ne lăsăm păcăliți de discursurile frumoase care ascund adevăruri incomode. Este timpul să ne întrebăm: cine slujește pe cine în acest sistem?
În concluzie, Înalta Curte poate să se plângă cât vrea despre tăierea privilegiilor, dar adevărul este că, fără o reformă reală, justiția va continua să fie un joc de putere, iar cetățenii vor rămâne prizonierii unui sistem care nu le servește interesele. Să nu uităm că adevărata justiție nu se măsoară în privilegii, ci în capacitatea de a proteja drepturile fiecărui individ.
