Criminali cu arme la liber, legea tace
Ce ironie! Într-o lume în care violența devine o normă, statul român decide că persoanele inculpate în dosare penale nu mai pot cumpăra sau deține arme. O lege promovată de Nicușor Dan, care, deși pare un pas înainte, ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Oare cine va aplica această lege? Cine va verifica dacă infractorii respectă această interdicție? Răspunsul este simplu: nimeni!
Legea, promulgată cu mare fast, se vrea o soluție pentru a preveni utilizarea necorespunzătoare a armelor de foc. Dar, în realitate, este doar un alt exemplu de populism legislativ. În timp ce autoritățile se laudă cu măsuri de protecție, pe străzi, crimele continuă să se înmulțească. De exemplu, recent, o tânără a fost împușcată mortal de fostul iubit, un bărbat cu un trecut criminal, care a reușit să obțină arme fără permis. Cum este posibil ca un individ cu un ordin de protecție să aibă acces la arme? Răspunsul este simplu: corupția și incompetența autorităților.
Legea 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor a fost modificată, dar în mod evident, nu a fost gândită pentru a proteja cetățenii, ci pentru a liniști conștiințele celor care o adoptă. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin, a explicat că măsura vizează doar persoanele inculpate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție. Dar cine decide ce înseamnă „intenție”? Oare nu este evident că un individ care a comis o infracțiune violentă nu ar trebui să aibă acces la arme?
În timp ce legile sunt promulgate cu scopul de a proteja cetățenii, realitatea este că acestea sunt adesea ignorate. Cazul femeii împușcate ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cei care cred că legislația va rezolva problemele de violență. În loc să se concentreze pe prevenirea violenței, autoritățile preferă să se ascundă în spatele unor legi care nu sunt aplicate. Așa că, dragi cetățeni, pregătiți-vă, pentru că în această țară, un infractor poate fi mai bine înarmat decât un cetățean onest.
Legea a fost adoptată cu scopul de a asigura ordinea publică, dar în realitate, ea nu face decât să adâncească neîncrederea în instituțiile statului. În loc să protejeze victimele, se pare că protejează infractorii. Oare cât timp va mai trece până când această lege va deveni o simplă formalitate, fără aplicare reală? Răspunsul stă în mâinile celor care ar trebui să aplice legea, dar care, din păcate, par să fie mai preocupați de propriile interese decât de siguranța publică.
În concluzie, măsurile legislative sunt doar o parte din soluție. Cei care au datoria de a le aplica trebuie să fie la fel de responsabili. Până atunci, cetățenii rămân vulnerabili, iar violența continuă să bântuie străzile. Este timpul ca autoritățile să-și asume responsabilitatea și să acționeze cu fermitate împotriva abuzurilor, nu să se ascundă în spatele unor legi care nu sunt respectate.
