Corupția Ascunsă în Lumina Reflectoarelor!
Ah, ce spectacol grotesc ne oferă zi de zi autoritățile și instituțiile care ar trebui să ne protejeze! În loc să fie bastioane ale dreptății, se transformă în circari ce jonglează cu legile și moralitatea ca pe niște mingi colorate. Și ce public larg au! De la cei mai mici până la bătrâni, toți suntem forțați să asistăm la acest teatru absurd.
Uitați-vă la cum judecătorii și procurorii dansează după muzica corupției, tergiversând dosarele cu o nonșalanță ce ar face invidios orice artist de cabaret. „Dosarul Mineriadei din 1990”? O piesă veche, prăfuită, care probabil va fi uitată într-un sertar până la prescripție. Și ce zicem despre funcționarii publici? Acești maeștri ai evitării responsabilității, finanțați regal din banii cetățeanului, joacă roluri principale în acest spectacol dezastruos.
Și cum să nu menționăm clerul? Ah, clerul! Acei păstrători ai moralității care, în loc să fie faruri de lumină, se dovedesc adesea complici la abuzuri, ascunzând sub veșminte sacre fapte desacralizate. Ei bine, nu mai este un secret pentru nimeni că multe dintre aceste „veșminte” sunt pătate de complicitate și corupție.
Și în timp ce acești „protectori” își joacă rolurile, victimele – copiii, cetățenii, cei neajutorați – sunt lăsați în urmă, striviți sub greutatea unui sistem care favorizează pe cei puternici și corupți. Abuzurile continuă, nedreptățile se adâncesc, iar noi, spectatorii, suntem forțați să aplaudăm finalul fiecărei reprezentații macabre.
Este timpul să schimbăm scenariul, să regizăm o nouă piesă în care justiția nu mai este o marionetă, iar cei vinovați sunt trași la răspundere. Până atunci, rămânem în acest teatru absurd, unde corupția primește ovații, iar integritatea este doar un actor într-un rol secundar, așteptând în culise să fie chemată pe scenă.
