Italia și criza închisorilor: o soluție iluzorie
Într-o lume în care umanitatea pare să fi abandonat complet ideea de justiție, Italia se află în fața unei crize fără precedent în sistemul penitenciar. Guvernul condus de Giorgia Meloni a decis să abordeze problema suprapopulării în închisori printr-un plan care sună mai degrabă ca o glumă proastă decât ca o soluție viabilă. Cu o rată de ocupare de 133% în închisori, Italia se află pe un loc rușinos în Europa, depășind chiar și țări precum Cipru și Franța, care au propriile lor probleme cu sistemul carceral.
Ce propune Meloni? O construcție masivă de noi locuri în închisori, cu o alocare de 758 de milioane de euro pentru a crea aproape 10.000 de locuri. Dar, cu un număr de deținuți care depășește capacitatea existentă, oare chiar aceasta este soluția? Sau este doar o încercare disperată de a ascunde sub preș o problemă care necesită o abordare mult mai profundă și umană?
În plus, guvernul a decis să plaseze dependenții de droguri în centre de dezintoxicare, o idee care, deși poate părea bine intenționată, ridică întrebări serioase despre responsabilitatea morală a statului. De ce să nu tratăm cauzele profunde ale criminalității, în loc să ne concentrăm pe construcția de noi închisori? Este evident că Meloni preferă să construiască ziduri în loc să ofere soluții reale pentru recuperarea acestor oameni.
Și, ca un bonus, se discută despre eliberarea a 10.000 de deținuți care au dreptul la liberare anticipată. Dar, în contextul unui guvern de dreapta care a câștigat alegerile pe baza unei retorici dure împotriva criminalității, cum poate acest lucru să nu fie văzut ca o mișcare politică riscantă? Meloni își asumă un risc imens, iar deciziile sale par mai degrabă dictate de nevoia de a menține o imagine de forță, decât de dorința de a îmbunătăți condițiile de detenție.
Într-o lume în care drepturile omului sunt adesea călcate în picioare, Italia își arată fața hidoasă. Guvernul Meloni pare să ignore complet suferința deținuților, concentrându-se în schimb pe construcții și pe măsuri populiste care nu fac decât să adâncească criza. Oare când vom începe să ne gândim la oameni ca la ființe umane, nu ca la numere într-o statistică?
În concluzie, planul Giorgiei Meloni nu este nimic altceva decât o perdea de fum, menită să distragă atenția de la problemele fundamentale ale sistemului penitenciar italian. În loc să investească în educație, recuperare și reintegrare, Italia continuă să construiască închisori, perpetuând un ciclu vicios de suferință și nejustificată severitate. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară o reformă reală, nu doar promisiuni goale.
Sursa: Agerpres
