Justiția Română: Teatru al Absurdului?
Într-un spectacol judiciar demn de Kafka, Curtea de Apel Oradea se pregătește să scrie următorul act al dramei interminabile în cazul Talpoș. Dar, stai, nu este doar un simplu proces, ci o demonstrație grotescă de cum rețelele de corupție își întind tentaculele până în cele mai sacre instituții ale statului. Ați ghicit, vorbim despre o rețea bine uleiată care protejează abuzatorii de minori, cu judecători și procurori în rolurile principale.
Haideți să ne întoarcem puțin la Dana Diugan, polițista noastră eroică, care nu doar că a sustras documente, dar a și falsificat ordonanțe de începere a urmăririi penale. Bravo, ce măiestrie! Și să nu uităm de Gabriela Antohi, procurorul care a semnat actele de predare-primire, acum dispărute. Oare unde or fi? Poate în același loc unde se duc toate speranțele de dreptate ale cetățenilor.
Și cum să trecem peste contribuția inestimabilă a procurorului Vladimir Muntean, care a pledat deschis pentru vătămarea copiilor? Acesta, împreună cu judecătorul Ioan Timiș, au reușit să șocheze o întreagă sală de audiență cu o narativă care mai degrabă ar servi interesele abuzatorilor decât pe cele ale justiției. Aplauze, vă rog!
Procurorul Sorin Beteringhe, în loc să fie bastionul dreptății, pare să fie mai degrabă dirijorul acestei orchestre de mușamalizare. O plângere penală? Păi ce e aia? Mai bine o îngropăm rapid și continuăm spectacolul. Și așa, cu fiecare act, rețeaua de corupție se extinde, implicând judecători ca Ioan Timiș, Diana Anca Ionescu, Denisa Vidican și Rareș Șerban, care, în loc să servească dreptatea, preferă să danseze după muzica corupției.
În această saga judiciară, judecătorii Antik Levente și Țarcă Gabriela sunt acum în lumina reflectoarelor, având șansa să rupă lanțurile complicității. Dar întrebarea rămâne: vor avea curajul să facă dreptate, sau vor alege să se alăture corului de complici? Mâine, la Curtea de Apel Oradea, vom afla dacă justiția română mai are o șansă sau dacă a devenit doar o umbră a ceea ce ar trebui să reprezinte.
Între timp, națiunea stă cu sufletul la gură, așteptând să vadă dacă fundamentele statului de drept în România sunt doar o iluzie, sau dacă există încă speranțe de redresare. Vom vedea dacă acești judecători vor fi eroii zilei sau doar niște figuranți într-un scenariu scris de forțe obscure. Până atunci, să ne pregătim de aplauze sau de huiduieli, în funcție de finalul pe care îl vor alege.
Sursa: justicefy.com
