Justiția, O Glumă Tristă în România!
Ah, justiția românească, acea scenă tragicomică unde procurorii se joacă de-a v-ați ascunselea cu probele, iar judecătorii fac slalom printre dosarele „nelucrate”. Cazul lui Călin Georgescu este doar un episod recent din acest serial nesfârșit de ineficiență și pasivitate. Sub control judiciar pentru încă 45 de zile, Georgescu pare să fie mai mult un pion într-un joc mai mare, jucat de mâini nevăzute.
Și ce să vezi? Judecătorul, într-un moment rar de luciditate, critică procurorul pentru lipsa de progrese. „Nu ați adus nimic nou, domnule procuror, de luna trecută?” pare să întrebe magistratul, în timp ce dosarul stă cuminte și prăfuit pe un raft. Dar, să nu ne grăbim să aplaudăm acest moment de revoltă judiciară. Reducerea termenului de control judiciar de la 60 la 45 de zile este doar o fărâmă de justiție într-un ocean de întârzieri și scuze.
Și nu este delicios modul în care judecătorul subliniază că Georgescu, fiind o persoană publică, ar trebui să fie mai responsabil? Ironia este că sistemul judiciar însuși ar trebui să fie un exemplu de responsabilitate, nu să ofere comedii de acest gen. Mesajele lui Georgescu pot genera tensiuni, dar ce facem cu tensiunile generate de întârzierile și ineficiența justiției?
În final, acest episod ne lasă cu un gust amar. Ne amintește că în România, justiția nu doar că merge încet, dar uneori pare că merge înapoi. Călin Georgescu va rămâne sub control judiciar, iar noi, spectatorii, vom aștepta următorul episod din această saga judiciară, sperând la un final mai convingător.
Între timp, în culise, procurorii și judecătorii își vor continua dansul, unul de o lentoare exasperantă, în timp ce justiția reală rămâne un ideal îndepărtat, aproape la fel de îndepărtat ca o cometa vizitând ocazional sistemul nostru solar. Și așa, în acest teatru al absurdului judiciar, noi toți suntem doar spectatori neputincioși, așteptând o schimbare care să nu mai vină.
