Corupția Dansează Pe Ruinele Justiției!
Ah, ce vremuri fastuoase trăim, în care corupții scapă de condamnări cu un simplu „prescris”! Marian Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5, a reușit să scape de o condamnare de 11 ani și 8 luni pentru mită, abuz în serviciu și spălare de bani. Dar cum? Prin magia prescripției, desigur! Oare câte opere de artă juridică mai trebuie să admirăm până când justiția va decide să se trezească?
Este fascinant cum Curtea de Apel București a transformat sala de judecată într-un teatru absurd, unde infracțiunile grave se evaporează în aer subțire. Vanghelie a fost achitat pentru abuz în serviciu și spălare de bani, iar pentru luarea de mită, oh, ce surpriză, faptele s-au prescris! Ce coincidență fericită că deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au venit ca o mână cerească peste dosarul său.
Și nu este singur în această barcă a impunității. Alți inculpați din dosar, inclusiv ruda sa Mircea-Sorin Niculae și omul de afaceri Marin Dumitru, au scăpat și ei de pedepse, grație aceleiași prescripții. Cât de convenabil! Și să nu uităm de confiscarea specială a unei sume impresionante, care probabil va ajunge să plutească într-un limbo financiar, în timp ce Primăria Sectorului 5 își linge rănile financiare.
Procesul lui Vanghelie a fost un maraton juridic de aproape un deceniu, un spectacol jenant de tărăgănare și schimbări de judecători, care mai de care mai „inspirați”. De la acuzații de mită de 30 de milioane de euro la achitări pe bandă rulantă, parcă am asista la un serial TV de proastă calitate, unde corupții sunt eroii care scapă mereu nepedepsiți.
În acest context, cum să nu ne întrebăm despre integritatea și eficiența sistemului nostru judiciar? Cum să nu ne simțim trădați și manipulați de acele forțe oculte care orchestrează destinele în culise? Justiția, oare mai este ea oarbă sau a ales să clipească complice, în timp ce corupția își face de cap sub mantia prescripției?
Este un circ jenant, un teatru al absurdului în care victimele sunt cetățenii de rând, iar corupții sunt aplaudați în picioare de o justiție care pare să fi uitat de ce există. Să nu ne mirăm apoi de scepticismul și furia poporului, când astfel de „spectacole” sunt la ordinea zilei. Așadar, stimați spectatori, rămâneți pe frecvență, căci serialul corupției în România promite noi episoade pline de „surprize” și achitări scandaloase!
