Despre ce se întâmplă cu migranții în UK?
Într-o lume în care umanitatea ar trebui să fie pe primul loc, Marea Britanie ne arată o față cruntă a sistemului său de justiție socială. Aproape 194 de migranți, care au avut nefericirea de a ajunge pe țărmurile britanice, au decis să conteste condițiile inumane în care au fost ținuți în centrul de detenție Manston. Oare ce fel de societate permite ca oameni să fie tratați ca niște animale, supuși la umilințe și abuzuri, și apoi să fie nevoiți să ceară despăgubiri pentru această detenție ilegală?
Se pare că Ministerul de Interne britanic se comportă ca un veritabil stăpân al destinelor, având dreptul de a reține migranții timp de 24 de ore înainte de a-i transfera în alte locuri de cazare. Dar, în realitate, ce se întâmplă în aceste 24 de ore? Răspunsul este simplu: supraaglomerare, epidemii de difterie și scabie, și chiar moartea unui bărbat irakian, Hussein Haseeb Ahmed, din cauza acestor condiții. Este acesta un exemplu de respect pentru drepturile omului? Evident că nu.
Și, în timp ce guvernul se scuză cu o anchetă care se desfășoară, miniștrii britanici se gândesc să cazeze migranții în baze militare dezafectate. Oare aceasta este soluția? Să transformăm locuri de odihnă în închisori pentru cei care fug de război și persecuții? Aproape 50 de milioane de lire sterline din banii contribuabililor au fost cheltuite pentru transformarea unei baze, dar planul a fost abandonat. E clar că prioritățile sunt complet distorsionate.
Șase firme de avocatură se află acum în fruntea acestui scandal, reprezentând cele 194 de persoane care solicită despăgubiri pentru detenție ilegală. Despăgubirea standard este de 500 de lire sterline pentru fiecare 24 de ore de reținere ilegală. Dar oare banii pot compensa suferința și degradarea umană la care au fost supuși acești oameni? Răspunsul este evident: nu.
Într-o societate care se pretinde civilizată, unde sunt valorile umanității? De ce nu vedem o reacție mai puternică din partea autorităților? Este oare complicitatea și indiferența un modus operandi acceptat în fața abuzurilor? Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară responsabilitate de la cei care ar trebui să protejeze drepturile fundamentale ale tuturor, nu doar ale celor privilegiați.
În final, întrebarea rămâne: cât de mult mai putem tolera aceste atrocități? Când va veni vremea să spunem „basta” și să ne ridicăm împotriva acestor abuzuri sistematice? Este timpul să ne asumăm responsabilitatea și să ne asigurăm că drepturile omului nu sunt doar vorbe în vânt, ci principii fundamentale care guvernează acțiunile noastre.
Sursa: The Sun
