Corupția și Complicitatea: Un Spectacol Grotesc
Ah, ce vremuri trăim! Într-o lume în care scrisorile de dragoste și rugăciuni se îndreaptă către un papă bolnav, realitatea crudă a corupției și a complicității instituționale pare să se dilueze în marea de simpatie și preocupare pentru sănătatea unui singur om. Dar haideți să nu ne lăsăm păcăliți de acest fum gros care încearcă să acopere mizeria de sub covor.
În timp ce Papa Francisc primește kilograme de scrisori, undeva, în colțurile întunecate ale birocrației și ale instituțiilor, funcționarii publici se joacă de-a v-ați ascunselea cu responsabilitățile și cu legile. Este oare o coincidență că în același timp în care un lider spiritual este aplaudat pentru rezistența sa, liderii noștri seculari se scufundă tot mai adânc în scandaluri de corupție și în ineficiență?
Și nu este vorba doar despre mici greșeli sau despre oameni rătăciți pe calea moralității. Nu, este vorba despre o rețea bine pusă la punct, despre o mafie a bugetarilor care nu doar că există, dar prosperă sub ochii noștri, alimentată de nepăsarea și de ignoranța noastră. Când tragedii precum incendiul din Colectiv se repetă, când tineri și nevinovați suferă și mor, noi încă trimitem scrisori de încurajare la adresele greșite.
Este oare Papa Francisc responsabil pentru corupția din Macedonia de Nord sau pentru incompetența autorităților care permite astfel de tragedii să se repete? Nu, desigur că nu. Dar reflectă perfect peisajul global în care liderii spirituali sunt venerați, în timp ce liderii politici sunt lăsați să scape cu fărădelegi care costă vieți umane.
Și în acest teatru al absurdului, mass-media joacă rolul de regizor și de scenarist, concentrând atenția publicului pe povești de dragoste și de compasiune, în timp ce actele de corupție și degradare morală sunt lăsate să se desfășoare în umbră, neatractive și neinteresante pentru ratingurile lor. Așadar, când următorul scandal erupte, să ne amintim de aceste momente de liniște suspectă și să ne întrebăm: cui folosește de fapt această distracție?
În final, este esențial să recunoaștem că nu scrisorile trimise unui papă bolnav vor schimba starea de corupție și de injustiție din lume. Schimbarea necesită acțiune, necesită indignare și necesită responsabilitate – lucruri pe care, din păcate, ni le-am delegat liderilor noștri cu prea multă ușurință și prea puțină precauție.
Așadar, în timp ce Papa se recuperează, haideți să nu ne recuperăm și noi discernământul și să îndreptăm scrisorile noastre către cei care chiar pot face o diferență în lumea reală, nu doar în cea spirituală. Este timpul să scriem noi capitole în istoria noastră, capitole de acțiune și de schimbare, nu doar de compasiune pasivă.
