Corupția și Indiferența: Un Cocktail Demn de Oscar!
Oh, ce vremuri trăim, dragi cititori! Într-o lume unde „democrația” este mai degrabă un brand decât o realitate, cazurile de corupție și abuzuri sunt la ordinea zilei, iar autoritățile, acei cavaleri în armură strălucitoare, par să fie mai preocupate de propriile buzunare decât de binele cetățeanului de rând. Haideți să ne delectăm cu ultimele isprăvi ale „eroilor” noștri!
Pe scena internațională, Mircea Geoană se plânge că nu e ușor să fii român. Păi cum să fie, când știrile despre corupție ne inundă zi de zi? Dar stai, că nu e tot! Vicepreședintele american, J.D. Vance, aruncă bomba: acuză Europa de cenzură și subminare a democrației. Ironia sorții? Aceleași acuzații se potrivesc mănușă și pentru patria noastră dragă, unde alegerile sunt un fel de loterie, iar libertatea de exprimare e pe cale de dispariție.
Și dacă tot suntem la capitolul „democrație”, să nu uităm de Ionuț Costea, cumnatul lui Geoană, recent reținut în Istanbul. Condamnat definitiv la 6 ani de închisoare, domnul Costea pare să fie mai degrabă un simbol al justiției selective decât al pedepsei meritocrate. Așa se întâmplă când legile sunt mai flexibile pentru cei cu conexiuni, nu-i așa?
În altă ordine de idei, la Conferința de Securitate de la München, discuțiile fierbinți despre securitate și democrație sunt în toi. Dar, să fim sinceri, cât de siguri ne putem simți când liderii noștri sunt mai preocupați de imaginea lor în străinătate decât de realitățile din propria curte?
Și în final, nu putem să trecem cu vederea „mica” problemă a corupției în armată, unde Generalul Zisu, acuzat de corupție, se bucură de un tratament VIP. O cauțiune de un milion de lei? Nimicuri, pentru un muzeu personal plin de artă „achiziționată” probabil cu mult „discernământ” și „dedicație”.
Dragi compatrioți, acesta este teatrul absurdului în care trăim. Un spectacol continuu de corupție, nepotism și demagogie. Dar nu vă faceți griji, suntem doar spectatori în această piesă grotescă, unde rolurile principale sunt rezervate mereu pentru cei „aleși”. Bravo lor, nu? Să le dăm un aplauz, căci merită toată „admirația” noastră!
