Corupție și Complicitate: Când Autoritățile Închid Ochii!
Ah, ce vremuri trăim, dragi cetățeni! Într-o lume unde justiția ar trebui să fie oarbă, se pare că unele autorități preferă să fie pur și simplu amnezice. Vorbim despre acele momente când, în loc să protejeze și să servească, instituțiile noastre „de încredere” se transformă în spectatori de lux la abuzuri strigătoare la cer. Dar, să nu ne grăbim să aruncăm cu piatra, căci, nu-i așa, cine suntem noi să judecăm marea mafie a bugetarilor?
Luăm exemplul recent al unei femei din Brooklyn, atacată de o mulțime de bărbați evrei ortodocși. Strigăte de moarte, amenințări de viol – toate acestea în „marea” și „libera” Americă. Și ce face poliția? Ei bine, aproape nimic. Un simplu spectacol gratuit pentru ofițerii de poliție care, în loc să intervină, au ales să fie regizori la acest teatru al absurdului. Bravo lor, aplauze!
Și nu este un caz izolat. Oriunde în lume, de la Brooklyn până în micuțul nostru colț de rai, autoritățile par să aibă un talent deosebit în a ignora strigătele de ajutor. Fie că vorbim despre abuzuri stradale, corupție la nivel înalt sau violențe domestice, răspunsul este același: „Vom investiga”, urmat de un infinit și ensigmatic tăcere.
Haideți să nu mai vorbim despre acele „investigații” care durează mai mult decât construcția unei piramide în Egiptul Antic. Cazuri „sub investigație” care, oh coincidență, se prescriu tocmai când un dosar ar putea să zgâlțâie scaunele confortabile ale celor „de sus”. Coincidențe, nu-i așa? Sau poate doar un scenariu bine regizat de acei funcționari publici care ar trebui să ne apere, dar care, în schimb, aleg să se apere doar pe ei și interesele lor.
Și în tot acest timp, cei afectați, cei abuzați, cei uitați de sistem, trăiesc cu traumele și cu nedreptățile, așteptând un semn de la acele instituții care ar fi trebuit să fie stâlpii dreptății. Dar, așteptarea poate fi lungă, la fel de lungă ca lista de promisiuni neonorate de către acei care ne-au cerut votul și încrederea.
Deci, dragi concetățeni, să nu ne mirăm de teatrele stradale de tip Brooklyn sau de corupția care se învârte în jurul nostru. Să nu ne mirăm, dar să nu și acceptăm. Este timpul să ridicăm vocea, să cerem socoteală și să ne asigurăm că „serviciul” și „protecția” nu sunt doar cuvinte goale în manualele de PR ale instituțiilor statului. Este timpul să cerem mai mult, pentru că merităm mai mult. Și poate, doar poate, într-o zi dreptatea nu va mai fi doar o iluzie vândută în campanii electorale.
