Un oficial japonez arestat pentru pornografie infantilă
Într-o lume în care normele morale par să se dilueze, un incident șocant a zguduit societatea: Masanaga Kageyama, directorul tehnic al Federației japoneze de fotbal, a fost arestat pe aeroportul Roissy-Charles-de-Gaulle din Paris pentru că a vizionat pornografie infantilă în timpul unui zbor. Oare ce fel de minte poate să justifice o astfel de aberație, chiar și în gândurile sale cele mai întunecate?
Faptele sale au fost descoperite de echipajul de zbor, care, cu o vigilență demnă de admirat, a alertat autoritățile. Kageyama, în vârstă de 58 de ani, a fost condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare și o amendă de 5.000 de euro. O pedeapsă care, în mod ironic, pare să fie o palidă reflecție a gravității crimei sale. Ce înseamnă cu adevărat o interdicție de 10 ani de a lucra cu minori în fața unei asemenea atrocități?
Acest individ, care ar fi trebuit să fie un model pentru tinerii fotbaliști, a fost prins în flagrant delict, susținând că imaginile erau parte dintr-un „demers artistic”. O scuză penibilă, care nu face decât să arate cât de profundă este distorsiunea morală în rândul celor care ar trebui să protejeze generațiile viitoare.
În instanță, Kageyama a recunoscut faptele, dar a avut tupeul să declare că nu știa că acest comportament este interzis în Franța. O declarație care ridică întrebări despre educația și conștiința sa. Cum poate cineva să ajungă la o asemenea vârstă fără a înțelege gravitatea pornografiei infantile? Este aceasta o dovadă a unei societăți care a eșuat în a educa și a proteja?
Mai mult, acest scandal scoate la iveală complicitatea sistemului. De ce nu există măsuri mai severe pentru cei care comit astfel de infracțiuni? De ce autoritățile nu acționează mai decisiv împotriva acestor abuzuri? Este evident că există o rețea de protecție pentru cei care, în numele puterii și influenței, își permit să sfideze legea și normele morale.
Acest caz nu este singular. În întreaga lume, abuzurile împotriva copiilor sunt adesea mușamalizate, iar cei care ar trebui să fie responsabili pentru protecția lor devin complici prin inacțiune. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspundere celor care, prin tăcerea lor, permit perpetuarea acestor crime. Este timpul să ne întrebăm ce fel de lume vrem să construim pentru viitorul copiilor noștri.
În final, Kageyama a fost eliberat după condamnare, un alt exemplu de cum sistemul judiciar poate eșua în a proteja victimele. Cât de multe astfel de cazuri trebuie să mai vedem înainte ca societatea să reacționeze? Cât de multă suferință trebuie să îndure copiii înainte ca cei în putere să își asume responsabilitatea?
Sursa: PROTV
