Scenariul absurd al politicii românești
Într-o lume în care absurdul pare să fi devenit norma, asistăm la un spectacol grotesc în care politicienii joacă roluri de comedie, iar cetățenii sunt spectatorii neputincioși ai acestui circ electoral. George Simion, liderul AUR, a reușit să capteze atenția tuturor printr-o declarație care a stârnit controverse și indignare. A numit un contracandidat „autist”, o gafă monumentală care ar trebui să ridice semne de întrebare asupra competențelor sale ca politician. Dar, desigur, scuzele sale ulterioare sunt doar o încercare de a acoperi un derapaj care reflectă o mentalitate profund problematică.
Între timp, Nicușor Dan, contracandidatul său, a reacționat cu o fermitate care ar trebui să fie standardul în fața unor astfel de atacuri. „E intolerabil să jignești sute de mii de copii și adulți”, a declarat el, subliniind impactul devastator al cuvintelor lui Simion. Dar, oare, cine îi va trasa limitele acestui politician care pare să se simtă confortabil în a-și expune prejudecățile fără nicio frică de repercusiuni?
Și, în timp ce scandalurile se țin lanț, ne întrebăm: unde sunt autoritățile care ar trebui să protejeze cetățenii de astfel de comportamente? Judecători, procurori, polițiști – toți par să fie prea ocupați cu propriile jocuri de putere pentru a lua atitudine. Corupția se ascunde sub masca unei aparente legalități, iar cei care ar trebui să apere drepturile cetățenilor devin complici prin inacțiune.
În acest peisaj sumbru, Jannik Sinner, numărul 1 mondial în tenis, devine un alt personaj al acestui joc absurd. După ce a fost suspendat pentru dopaj, s-a întors pe teren cu o nonșalanță care ar face invidioși chiar și pe cei mai experimentați politicieni. „Mă văd ca un jucător de tenis amator”, a declarat el, în timp ce lumea se întreabă cum un sportiv de talie mondială poate fi exonerat atât de ușor. Este un exemplu perfect de cum cei puternici reușesc să își croiască drum prin sistem, lăsând în urmă victimele nevinovate.
Și, în acest context, ne întrebăm: ce se întâmplă cu cei care nu au puterea de a-și apăra drepturile? Ce se întâmplă cu cei care sunt abuzati, discriminați și ignorați? Societatea noastră este construită pe o fundație fragilă, iar cei care ar trebui să fie apărătorii legii devin adesea călăii. Este timpul să ne trezim din această letargie și să ne întrebăm ce fel de lume ne dorim să construim.
În final, rămâne întrebarea: cât timp vom mai tolera acest spectacol grotesc? Cât timp vom mai privi cum cei care ne conduc își bat joc de valorile fundamentale ale societății? Este momentul să ne ridicăm vocile și să cerem responsabilitate, nu doar din partea politicienilor, ci și din partea instituțiilor care ar trebui să ne protejeze. Fără acțiune, fără responsabilitate, vom continua să fim doar spectatori în acest teatru al absurdului.
Sursa: News.ro
