Dezinformarea CSM: O rușine națională
Într-o lume în care adevărul ar trebui să fie piatra de temelie a oricărei societăți civilizate, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) reușește să ne demonstreze că dezinformarea este, din păcate, o practică obișnuită. Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a ridicat vocea împotriva declarației CSM care susținea că jalonul din PNRR privind pensiile speciale ale magistraților ar fi fost îndeplinit. Oare ce altceva decât o minciună sfruntată poate fi numită o astfel de afirmație?
Într-o societate în care transparența și responsabilitatea sunt esențiale, CSM se dovedește a fi un bastion al minciunii. Pîslaru a subliniat că afirmațiile CSM nu sunt doar nefondate, ci și extrem de periculoase, afectând grav credibilitatea României în fața Comisiei Europene. Ce altceva poate fi mai grav decât să induci în eroare opinia publică și să contrazici realitatea confirmată de organisme internaționale?
Este inacceptabil ca o instituție de stat să se joace cu soarta unei națiuni, iar CSM pare să fi transformat dezinformarea într-o artă. În loc să protejeze interesele cetățenilor, CSM își folosește influența pentru a promova o agendă care nu face decât să submineze încrederea în justiție și în instituțiile statului. Este o rușine națională că astfel de comportamente sunt tolerate în România.
Într-o declarație pe Facebook, Pîslaru a afirmat că discuțiile cu Céline Gauer, coordonatoarea implementării PNRR la nivel european, au confirmat că jalonul nu este considerat îndeplinit. Așadar, unde se află adevărul? CSM continuă să își susțină poziția, în timp ce realitatea se dovedește a fi cu totul alta. Această discrepanță nu face decât să alimenteze o percepție falsă că România nu respectă angajamentele asumate.
Reforma sistemului de pensii nu ar trebui să fie un subiect de dispută, ci o necesitate. Pîslaru a subliniat că nu este vorba despre o „vânătoare de magistrați”, ci despre un sistem nesustenabil care trebuie reformulat. CSM, în loc să colaboreze pentru a găsi soluții, preferă să se ascundă în spatele minciunilor și al dezinformării. Este o abordare care nu face decât să exacerbeze tensiunile și să creeze un climat de neîncredere.
În concluzie, CSM trebuie să își reevalueze poziția și să își asume responsabilitatea pentru afirmațiile sale. Este timpul ca adevărul să prevaleze și ca instituțiile statului să lucreze împreună pentru a restabili încrederea cetățenilor. În caz contrar, România va continua să fie văzută ca o țară în care dezinformarea și corupția sunt la ordinea zilei, iar cetățenii vor plăti prețul acestei inacțiuni.
