Corupția Politică Înflorește!
Ah, ce vremuri minunate trăim! Într-un spectacol grotesc de democrație teatrală, președintele Curții Constituționale a României, Marian Enache, ne-a servit recent o porție zdravănă de justificare legală. Se pare că Biroul Electoral Central (BEC) nu doar că avea „competența”, dar și „obligația” să verifice eligibilitatea candidaturilor pentru alegerile prezidențiale. O, ce revelație epocală! Cine ar fi ghicit că BEC ar trebui să își facă treaba pentru care este plătit și să respecte legea?
Și nu este deloc surprinzător că această declarație vine după ce o hotărâre a Curții Constituționale a respins contestațiile legate de neînregistrarea candidaturii independente a lui Călin Georgescu. În mod evident, Curtea și BEC se păzesc reciproc pe spinare, în timp ce își etalează mândri „competența” de a interpreta legile după bunul plac. Este oare aceasta justiția pe care ne-o dorim? O justiție care servește interesele politice și nu pe cele ale cetățenilor?
Mai departe, Marian Enache insistă că deciziile Curții au un „caracter general obligatoriu” și că nu reprezintă o formă de „democrație autoritară”, ci sunt „singura garanție” că ordinea constituțională este protejată. Ah, ce ușurare! Tocmai am fost asigurați că nu trăim sub tirania unei democrații autoritare, ci într-o țară unde deciziile arbitrare ale unui grup select de judecători constituționali ne protejează de „abuzuri interne și externe”.
Și cum să nu ne simțim protejați când aceeași Curte Constituțională și BEC decid cine poate și cine nu poate să candideze la funcția de președinte al României? Este clar că aceste instituții nu doar că protejează „suveranitatea” și „identitatea constituțională” a României, dar și interesele celor care se află la putere.
În concluzie, acest circ juridic nu este decât o altă demonstrație de forță într-un sistem politic corupt, unde legile sunt interpretate și aplicate în funcție de nevoile politice ale momentului. Și în tot acest timp, noi, cetățenii, suntem lăsați să asistăm ca simpli spectatori la această tragicomedie numită „justiție constituțională”. Bravo, România, bravo!
