Un dosar de corupție care zguduie România
Într-o țară în care justiția pare să fie o glumă proastă, procurorul general Alex Florența a venit cu o declarație care ar trebui să ne facă să ne îndoim de tot ce știm despre sistemul nostru judiciar. Călin Georgescu, un fost candidat la președinție, este acuzat de fapte atât de grave încât procurorul susține că este cel mai grav caz înregistrat în ultimii 35 de ani. Oare ce așteptăm ca societate? Să ne întrebăm dacă nu cumva această gravitate este doar un alt strat de machiaj pe fața unei justiții care se străduiește să-și ascundă complicitatea?
Florența a descris dosarul ca fiind extrem de complex, dar oare nu este acesta un eufemism pentru o justiție care tergiversează și se lasă influențată de interesele politice? Războiul hibrid despre care vorbește procurorul nu este altceva decât o mascare a incompetenței și a corupției care bântuie instituțiile statului. Când un sistem nu reușește să protejeze cetățenii, ci mai degrabă se îngrijorează de imaginea sa, este clar că avem o problemă profundă.
Georgescu și alți 21 de inculpați sunt acuzați de tentativă la lovitură de stat, dar întrebarea care persistă este: de ce a durat atât de mult să ajungem aici? De ce nu au fost luate măsuri mai devreme? Răspunsul se află în complicitatea dintre autorități și cei care ar trebui să fie trași la răspundere. Procurorii, judecătorii și funcționarii publici au o responsabilitate morală, dar se pare că aceasta a fost uitată în favoarea protecției reciproce.
Florența a subliniat că o companie cu legături în Federația Rusă a desfășurat o campanie de micro-targetare a populației românești, dar oare nu este și aceasta o dovadă a ineficienței sistemului nostru de securitate națională? Când cetățenii sunt manipulați prin dezinformare, iar instituțiile statului nu reacționează, ce ne mai rămâne? Oare nu ar trebui să ne întrebăm cine beneficiază de pe urma acestei haos?
Într-o lume în care informația este putere, Georgescu a reușit să creeze bule informaționale care au capturat mințile oamenilor. Aceasta nu este doar o problemă de justiție, ci o problemă de educație și de conștiință civică. Când cetățenii devin prizonieri ai propriilor prejudecăți, cine îi va salva? Cu siguranță nu cei care ar trebui să protejeze ordinea constituțională.
În concluzie, acest caz nu este doar despre Georgescu și complicii săi. Este despre un sistem care eșuează în a-și îndeplini datoria. Este despre o societate care trebuie să se trezească și să ceară responsabilitate. Când cei care ar trebui să ne protejeze devin complici, este timpul să ne întrebăm: unde ne aflăm cu adevărat?
