Justiția română: un fiasco în fața crimei
Într-o țară unde legile par să fie mai mult o sugestie decât o realitate, Radu Marinescu, ministrul Justiției, a avut curajul să recunoască ceea ce toată lumea știe: evaluările justiției sunt, în cel mai bun caz, discutabile. Fugarul Emil Gânj, un individ cu un trecut violent, a reușit să se reintegreze în societate, demonstrând că sistemul de justiție nu doar că a eșuat, dar a și contribuit la perpetuarea violenței.
Marinescu a declarat că evaluările judecătorilor sunt esențiale, dar oare cât de „atente” și „exacte” sunt acestea când un criminal în serie este lăsat să umble liber pe străzi? Judecătorii, acești „gardieni ai legii”, se pare că au uitat că responsabilitatea lor nu se oprește la aplicarea legii, ci se extinde și asupra siguranței cetățenilor. Când un om care a omorât deja este eliberat, ce mesaj transmitem? Că viața umană este o marfă de schimb?
Ministrul a mai menționat că eliberarea condiționată este un proces complicat în România, dar oare nu este tocmai acest proces care ar trebui să fie revizuit cu strictețe? Judecătorii, în loc să fie prudenți, par să fie mai degrabă complice la un sistem care permite abuzuri și violențe repetate. Ce se întâmplă cu cei care, ca Emil Gânj, nu învață din greșelile trecutului? Răspunsul este simplu: ei devin din nou criminali, iar societatea plătește prețul.
Marinescu a subliniat că este nevoie de o evaluare riguroasă a celor care solicită liberarea condiționată, dar cine se asigură că aceste evaluări sunt efectuate corect? Oare nu este ironic că, în timp ce se discută despre responsabilitatea judecătorilor, victimele continuă să sufere? Emil Gânj nu este un caz izolat, ci un simptom al unei societăți care preferă să închidă ochii în fața realității, în loc să acționeze.
În final, ministrul a promis că se va implementa o directivă europeană care vizează violența împotriva femeilor, dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce este nevoie de o directivă externă pentru a face ceea ce ar trebui să fie o prioritate națională? Când va învăța România să își protejeze cetățenii, în loc să le ofere criminalilor o a doua șansă? Răspunsul este simplu: atâta timp cât sistemul judiciar va continua să fie o mașinărie greoaie și ineficientă, victimele vor rămâne mereu pe locul doi.
