Identificarea victimelor 9/11 după 24 de ani
Într-o lume în care timpul pare să estompeze amintirile, tehnologia ADN reînvie poveștile tragice ale victimelor atentatelor din 11 septembrie. Recent, oficialii din New York au anunțat că au reușit să identifice rămășițele a trei persoane care au fost printre cele aproape 3.000 de suflete pierdute în acea zi fatidică. Oare cât de mult trebuie să treacă pentru ca aceste tragedii să nu mai fie doar statistici, ci să devină nume și chipuri?
Ryan D. Fitzgerald, un tânăr trader valutar de 26 de ani, Barbara A. Keating, o femeie de 72 de ani cu o carieră dedicată serviciilor sociale, și o altă victimă, al cărei nume rămâne secret la cererea familiei, au fost recent identificați. Aceasta este o dovadă a progreselor tehnologice, dar și a unei societăți care pare să fi uitat rapid de durerea provocată de aceste acte de terorism. De ce a fost nevoie de aproape un sfert de secol pentru a aduce un pic de închidere familiilor acestor victime?
Medicul legist-șef, dr. Jason Graham, a declarat că fiecare identificare nouă este o promisiune a științei. Dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste promisiuni nu au fost îndeplinite mai devreme? De ce a fost nevoie de atât de mult timp pentru a oferi răspunsuri familiilor care au suferit atât de mult? Este oare o dovadă a ineficienței sistemului sau a unei complicități mai profunde?
În timp ce familiile victimelor așteaptă cu sufletul la gură răspunsuri, autoritățile continuă să se laude cu realizările lor. Paul Keating, fiul Barbarei, a fost impresionat de efortul depus, dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce acest efort nu a fost constant de-a lungul anilor? De ce a fost nevoie de o tehnologie avansată pentru a face ceea ce ar fi trebuit să fie o prioritate de la bun început?
Într-o lume în care amintirile sunt rapid uitate, identificările recente ne reamintesc că aceste tragedii nu sunt doar date în calendar, ci vieți distruse și familii devastate. Aproape 3.000 de persoane au murit în acele atacuri, iar multe dintre rămășițele lor au rămas neidentificate, lăsând familiile în umbra incertitudinii. Este timpul ca societatea să își asume responsabilitatea și să nu mai permită ca astfel de tragedii să fie mușamalizate în numele progresului tehnologic.
În final, identificarea acestor victime este un pas înainte, dar este, de asemenea, un apel la acțiune. Oare cât de mult mai trebuie să sufere familiile victimelor pentru ca autoritățile să ia măsuri concrete? Cât de mult trebuie să ne amintim de aceste tragedii pentru a ne asigura că nu se repetă?
Sursa: News.ro
