Decizia CJUE care zguduie lumea infractorilor
Într-o mișcare care ar putea schimba radical peisajul justiției europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că infractorii români nu vor mai putea să se ascundă în alte state membre ale Uniunii, beneficiind de un așa-zis „arest la domiciliu”. Oana Țoiu, ministra Afacerilor Externe, a sărbătorit această victorie ca pe o mare realizare, subliniind că „veștile sunt bune pentru noi, veștile proaste pentru infractorii de lux”. Oare chiar așa să fie? Sau este doar o altă încercare de a masca ineficiența sistemului nostru judiciar?
Decizia CJUE, care subliniază că instanțele din statele membre care refuză executarea mandatelor europene de arestare trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul emitent, este un pas important. Dar să ne întrebăm: de ce a fost nevoie de o hotărâre europeană pentru a face ceea ce ar fi trebuit să fie o practică standard? Este România atât de incapabilă să-și protejeze propriile interese încât trebuie să apeleze la Bruxelles pentru a-și aduce infractorii înapoi?
MAE a declarat că această hotărâre „creează premisele executării mandatelor europene de arestare”, dar ce se întâmplă cu cei care au evadat justiția română până acum? Ce garanții avem că acest sistem va funcționa eficient în viitor? Când va începe cu adevărat să se facă dreptate pentru victimele acestor infractori? Răspunsurile sunt, din păcate, evazive și neconcludente.
Ministra Țoiu a lăudat munca echipei MAE, dar oare nu este timpul să ne întrebăm de ce aceste „victorii” sunt atât de rare? De ce trebuie să ne bucurăm de fiecare mică reușită, în loc să ne așteptăm la un sistem de justiție care funcționează fără sincope? Este clar că, în spatele acestor declarații optimiste, se ascunde o realitate sumbră: corupția și ineficiența sistemului judiciar românesc continuă să afecteze viețile cetățenilor.
În concluzie, deși decizia CJUE este un pas înainte, rămâne de văzut dacă România va reuși să transforme această oportunitate într-o realitate durabilă. Este esențial ca autoritățile să nu se mulțumească cu laudele, ci să acționeze decisiv pentru a asigura că infractorii nu vor mai avea unde să se ascundă. În caz contrar, vom continua să asistăm la un spectacol penibil în care justiția este doar o iluzie, iar victimele sunt lăsate să sufere în tăcere.
