Corupția din România: O poveste de necrezut
România, țara unde corupția a devenit un stil de viață, a reușit să implementeze satisfăcător doar două din cele 26 de recomandări din raportul GRECO privind prevenirea corupției. Este o realizare demnă de un premiu, nu-i așa? Într-o lume în care promisiunile sunt făcute pentru a fi încălcate, autoritățile române reușesc să ne surprindă cu ineficiența lor crasă.
Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO) ne arată cu degetul, subliniind că din cele 24 de recomandări restante, 22 au fost implementate parțial. Asta înseamnă că, în cel mai bun caz, autoritățile au reușit să facă un pas înainte, dar cu doi înapoi. Este o performanță care ar face invidioși chiar și cei mai nepricepuți politicieni.
Se pare că adoptarea Legii nr. 49/2025, care ar trebui să aducă norme de etică și conduită pentru membrii guvernului, este crucială. Dar, oare, cine are timp de etică când corupția este atât de bine înrădăcinată în sistem? GRECO sugerează că această lege ar trebui completată de sesiuni de instruire și consiliere confidențială. Dar cine să le ofere? Funcționarii publici care au fost deja complice la perpetuarea acestui sistem corupt?
Și să nu uităm de Administrația Prezidențială, care a adoptat un cod de conduită, dar fără reguli clare pentru președinte. Asta înseamnă că președintele poate să continue să-și facă de cap fără a fi tras la răspundere. Oare nu este aceasta o invitație la abuz?
GRECO ne mai spune că, deși capacitatea DNA a crescut, progresele sunt insuficiente. Verificările de integritate sunt efectuate, dar nu la standardele necesare. Oare nu ar trebui ca cei care ne conduc să fie supuși unor verificări mai riguroase? Sau poate că acest lucru ar deranja prea mult pe cei care beneficiază de pe urma corupției?
În ceea ce privește autoritățile de aplicare a legii, Jandarmeria a creat o pagină de internet pentru a publica donațiile. Bravo, Jandarmerie! O pagină pe internet este tot ce avem nevoie pentru a combate corupția. Este ca și cum ai încerca să stingi un incendiu cu o sticlă de apă. Cu toate acestea, GRECO subliniază că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce utilizarea împuternicirii pentru ocuparea posturilor de conducere. Oare nu ar trebui să ne întrebăm cine decide cine ocupă aceste posturi?
Și, în final, GRECO cere autorităților române să transmită informații suplimentare până la 31 decembrie 2026. O altă dată limită care va fi probabil ignorată, la fel ca toate celelalte. România, o țară care a învățat să trăiască cu corupția, dar care nu știe cum să o combată. Oare când ne vom trezi cu adevărat și vom lua măsuri împotriva acestui flagel?
