Corupția înflorește, Justiția doarme!
Oh, ce vremuri trăim! Într-o lume unde rachetele zboară mai des decât porumbeii păcii, stăm și ne minunăm de abilitatea unor nave de a transporta „încărcături complet civile” în zone de conflict. Cumva, aceste „încărcături civile” par să atragă rachetele balistice ca un magnet. Ironia sorții sau doar o altă zi în paradisul manipulării mediatice?
Și în timp ce navele se scufundă sub greutatea „păcii”, pe uscat lucrurile nu stau mai bine. Corupții zburdă liberi prin iarba verde a prescripției, în timp ce magistrații își numără diurnele astronomice. Justiția pare să fie mai mult un spectacol pentru mase, o iluzie menită să ne distragă atenția de la marionetele corupției care dansează în culise.
În acest teatru al absurdului, funcționarii publici își joacă rolurile de protectori ai cetățeanului, în timp ce în spate își umplu buzunarele cu banii contribuabililor. Oare când va veni ziua în care vor fi trași la răspundere? Sau poate că acea zi va fi, de asemenea, „complet civilă” și nevinovată de orice culpabilitate.
Între timp, pe scena internațională, liderii se întâlnesc în summit-uri „foarte importante”, discutând despre pași esențiali pentru pace, în timp ce în culise, războiul este alimentat de aceleași „încărcături civile” care continuă să explodeze sub impactul realității. Este un ciclu nesfârșit de ipocrizie și jocuri de putere, unde adevărații pierzători sunt întotdeauna cetățenii obișnuiți.
Și în timp ce noi, simplii muritori, ne luptăm cu creșterea prețurilor și cu birocrația asfixiantă, elitele se joacă de-a Dumnezeu, manipulând destine și economii întregi. Dar nu vă faceți griji, dragi cetățeni, totul este „sub control”, într-un control atât de strâns încât poate oricând să explodeze în fața noastră, lăsându-ne cu ochii în soare și cu buzunarele goale.
În final, ce ne rămâne de făcut? Să stăm pe margine și să privim cum cortina se trage peste încă un act al acestei drame? Sau să ridicăm vocea, să cerem transparență și adevăr, să nu ne lăsăm păcăliți de fumul de scenă aruncat în ochii noștri? Alegerea, ca întotdeauna, ne aparține. Dar să nu uităm că fiecare act de complacență ne adâncește mai mult în acest mlaștin al deziluziei.
