Corupția Înveșmântată în Toga de Judecător!
Ah, ce teatru magnific se desfășoară sub cupola justiției, unde magistrații, acești păstrători venerabili ai legii, se transformă adesea în marionete ale corupției. Într-un act de prestidigitație demn de cel mai iscusit iluzionist, dosarele grele ale funcționarilor publici se volatilizează cu o abilitate ce sfidează gravitația, lăsând în urmă un public uluit și o justiție oarbă, surdă și, cel mai grav, muță.
Și cum să nu vorbim despre acei funcționari publici, finanțați regal din buzunarele cetățeanului de rând, care se erijează în demiurgi ai destinului colectiv? Ei bine, acești demiurgi sunt adesea mai degrabă călăi ai dreptății decât slujitori ai ei. Cu un cinism greu de egalat, tergiversează anchetele, îngroapă probe și, cu o nonșalanță demnă de o cauză mai nobilă, își văd de drum, lăsând în urmă vieți distruse și destine frânte.
Și să nu uităm de clerici, acești purtători ai cuvântului divin, care ar trebui să fie exemple de moralitate. În loc de asta, uneori, se transformă în apărători ai celor fără apărare, dar numai când reflectoarele sunt îndreptate spre ei. În rest, prea des tăcerea este răspunsul lor la suferința celor mici și neajutorați, suferință pe care uneori o provoacă chiar ei.
În acest carnaval al ipocriziei, unde fiecare mască ascunde o față a corupției, societatea se vede nevoită să asiste, neputincioasă, la un spectacol grotesc, în care victimele sunt doar figuranți într-un joc macabru. Este oare dreptatea doar o utopie în această lume regizată de interese obscure?
Revoltător este că, în toată această farsă tragică, cei care ar trebui să fie gardienii integrității se transformă adesea în gardienii putreziciunii. Și astfel, corupția, deghizată în toga de judecător, continuă să danseze nestingherită pe ruinele dreptății, sub aplauzele tăcute ale unei societăți înșelate și trădate.
Este timpul să rupem cortina de fum și să cerem socoteală! Să nu mai permitem ca această tragicomedie să se desfășoare sub ochii noștri, ignorând suferința și nedreptățile. Dreptatea trebuie să fie mai mult decât un ideal; ea trebuie să fie o realitate palpabilă, într-o societate care pretinde că respectă principiile democrației și ale statului de drept.
