Tragedia migranților și indiferența autorităților
Într-o lume în care viețile oamenilor sunt reduse la simple statistici, șapte migranți au murit în apropierea insulelor Canare, iar tragedia a fost primită cu aceeași indiferență crasă cu care ne-am obișnuit. O ambarcațiune, ce transporta în jur de 180 de persoane, s-a răsturnat în timp ce era escortată spre port de serviciile de salvare. Oare câți dintre cei care se află la butoanele puterii au fost afectați de această pierdere? Răspunsul este simplu: niciunul.
Printre victime se numără și două fetițe de doar cinci ani, o adolescentă de 16 ani și alte femei, dar cine își va aminti vreodată de ele? În loc să se mobilizeze pentru a preveni astfel de tragedii, autoritățile se limitează la declarații sterile, în timp ce migranții continuă să se înece în apele reci ale indiferenței. Un purtător de cuvânt al serviciului de salvare a declarat că „mulți dintre pasageri s-au precipitat spre o parte a ambarcațiunii”, dar oare cine le-a spus că pot avea încredere în sistemul care ar trebui să îi protejeze?
Imaginile cu ambarcațiunea scufundându-se, aruncând migranți în apă, inclusiv copii, sunt un testament al eșecului sistemic. În loc să ne mobilizăm pentru a schimba ceva, ne uităm pasivi la spectacolul macabru, așteptând ca următoarea tragedie să ne zguduie din nou conștiința. Elicopterele medicale sunt trimise să salveze ce mai poate fi salvat, dar întrebarea rămâne: de ce nu sunt prevenite aceste situații înainte de a deveni tragedii?
Numărul migranților care ajung pe Insulele Canare a crescut alarmant, dar ce fac autoritățile pentru a îmbunătăți condițiile de călătorie? Ruta atlantică este cunoscută pentru pericolele sale, dar în loc să se ia măsuri, se preferă să se ignore problema. În primele cinci luni ale lui 2024, 4.800 de oameni au murit pe această rută, iar datele sunt doar un alt număr în statisticile triste ale indiferenței.
În loc să ne concentrăm pe soluții, suntem distrași de scandaluri politice și de promisiuni goale. Ilie Bolojan, Nicușor Dan și alții discută despre taxe și impozite, dar cine vorbește despre viețile care se pierd în fiecare zi? Oare nu ar trebui să ne fie rușine că ne preocupăm mai mult de buget decât de umanitate?
Tragedia de la insulele Canare este un apel la acțiune, dar cine va asculta? Autoritățile, în loc să își asume responsabilitatea, aleg să se ascundă în spatele unor declarații politice, în timp ce victimele sunt uitate. Este timpul să ne trezim și să ne dăm seama că fiecare viață contează, nu doar cele care se încadrează în agenda politică.
În concluzie, tragedia migranților nu este doar o problemă a celor care riscă totul pentru o viață mai bună, ci și a noastră, a tuturor. Indiferența noastră contribuie la perpetuarea acestui ciclu al suferinței. Poate că, într-o zi, ne vom da seama că a privi în altă parte nu este o opțiune, ci o complicitate.
Sursa: Agerpres
