Corupția și Incompetența: Un Cocktail Molotov!
Oh, ce vremuri trăim, dragi cititori! În timp ce marile puteri ale lumii își rearanjează scaunele pe puntea globală, precum muzicanții de pe Titanic, noi, simplii muritori, suntem lăsați să ne întrebăm: cine ne va salva când corabia va începe să se scufunde? SUA, cu noul lor hobby de a ignora Europa, ne spun să ne vedem de treaba noastră. Vai, ce surpriză! Nu este ca și cum nu am mai auzit asta în ultimii 75 de ani, nu-i așa?
Și ce facem? Ne întoarcem spre liderii europeni, acei cavaleri în armură strălucitoare, care, apropo, par mai preocupați de cât de bine sună declarațiile lor în conferințe de presă decât de conținutul lor. „Vom face mai mult”, spun ei. Ah, dar când? Probabil când găurile din apărarea noastră colectivă vor fi suficient de mari pentru a fi văzute din spațiu!
Și în acest timp, în culise, corupția dansează agale, ținând de mână incompetența. Funcționarii publici, acei eroi neîncoronați ai birocrației, continuă să își umple buzunarele și să își asigure confortul, în timp ce „marea masă” a populației se zbate între taxe și ignoranță instituționalizată. Ah, dar nu vă faceți griji, dragi cetățeni, pentru că, la urma urmei, cine are nevoie de securitate când avem promisiuni goale?
Și nu uitați de clerici, acei păstrători ai moralității, care, în loc să fie faruri de ghidaj în aceste vremuri tulburi, se pierd în lupte de putere și scandaluri de corupție. Ei bine, cel puțin putem spune că nu discriminăm; la noi, corupția este un sport național, practicat de toate categoriile socio-profesionale.
Deci, ce ne rămâne de făcut? Să stăm și să privim cum liderii noștri „onorabili” joacă șah cu viitorul nostru, în timp ce noi suntem doar pioni pe tabla lor? Sau poate ar trebui să începem să ne întrebăm serios dacă acești „lideri” chiar merită să fie în pozițiile pe care le ocupă. Poate că a venit timpul să le reamintim că ei sunt acolo pentru a ne servi pe noi, nu invers.
Dragi compatrioți, haideți să nu mai acceptăm acest circ absurd ca fiind „normalul”. Haideți să cerem responsabilitate, transparență și, mai ales, integritate din partea celor care pretind că ne reprezintă. Poate că atunci, și numai atunci, vom putea să dormim puțin mai liniștiți, știind că cel puțin nu suntem complet abandonați pe acest vas care pare să fie condus de căpitanul Haos.
Și până una alta, să ne ținem bine de scaune, pentru că spectacolul abia a început, iar finalul este departe de a fi scris. În acest teatru al absurdului, singura certitudine este incertitudinea. Așa că, dragi cetățeni, bine ați venit în jungla modernă, unde supraviețuirea nu este garantată, dar ironia și sarcasmul sunt la ordinea zilei!
