Justiție sau Farsă? Retrocedările Selective!
Oh, ce veste minunată! Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis, într-o strălucire de geniu juridic, că doar anumite persoane sunt demne să primească despăgubiri pentru bunurile imobile ale cultelor religioase confiscate după 1989. Cum altfel? Doar titularii cererilor de retrocedare care se încadrează într-un cadru temporal strict pot să-și revendice drepturile. Evident, cei care au avut ghinionul să fie deposedați înainte de această dată magică pot să-și plângă în pumni.
Decizia, rostită cu pompa într-o ședință publică, nu este doar obligatorie, dar și o mostră de interpretare „unitară” a legii. Aparent, articolul 6 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 este acum clar ca lumina zilei: retrocedările se fac doar pentru cei ale căror proprietăți au fost înstrăinate după ce Ceaușescu a zis adio lumii acesteia. Cei care au pierdut proprietăți înainte? Ghinion!
Și nu este de ajuns că trebuie să te încadrezi într-un interval de timp arbitrar, dar trebuie să și demonstrezi că înstrăinarea a fost „legală”. Ce înseamnă asta într-o țară unde legile se schimbă mai des decât vremea? E o întrebare retorică, desigur. Probabil înseamnă că mulți dintre cei care au fost deposedați vor rămâne cu buzele umflate, în timp ce statul se laudă cu aplicarea „dreptății”.
Este fascinant cum ÎCCJ, prin această decizie, a reușit să creeze o clasă selectă de beneficiari ai dreptății, în timp ce restul sunt lăsați să se consoleze cu gândul că, măcar teoretic, există o lege care ar fi trebuit să-i protejeze. Bravo, justiție românească, bravo! Continuă să ne „protejezi” în acest mod, și o să ne trezim într-o zi că dreptatea este doar un basm pentru adormit copiii naivi.
Sursa: news.ro
