UE investește miliarde în înarmare, dar unde e justiția?
Uniunea Europeană, în toată splendoarea ei birocratică, a decis să aloce nu mai puțin de 150 de miliarde de euro pentru un program de înarmare destinat statelor membre și partenerilor. O decizie care, în loc să stârnească aplauze, ar trebui să ridice semne de întrebare cu privire la prioritățile unei instituții care se pretinde a fi protector al drepturilor omului. În loc să investească în educație, sănătate sau protecția minorilor, UE a ales să își întărească arsenalul militar. Bravo, Europa!
Planul, numit pompos „Acțiunea de securitate pentru Europa” (SAFE), are rolul de a stimula producția industrială de apărare. Ce ironie! În timp ce milioane de cetățeni se luptă cu probleme cotidiene, cum ar fi lipsa locurilor de muncă sau a accesului la educație de calitate, liderii europeni decid că e mai important să se asigure că echipamentele de apărare sunt disponibile. Oare cine va apăra cetățenii de abuzurile sistemului care îi ignoră?
Ministrul polonez pentru Uniunea Europeană, Adam Szlapka, a declarat că acest program este esențial pentru a descuraja „pe cei care ne doresc răul”. Foarte bine, dar cine îi descurajează pe cei care abuzează de puterea pe care o au? Când va veni vremea ca autoritățile să fie trase la răspundere pentru ineficiența lor în a proteja cetățenii de crimele și abuzurile care se petrec chiar sub ochii lor?
Și, să nu uităm, programul va sprijini și Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei. O decizie lăudabilă, dar care ridică o altă întrebare: de ce nu s-a investit la fel de mult în protecția civililor din zonele de conflict? De ce nu se investește în educația tinerilor care ar putea deveni viitorii lideri ai unei Europe unite, în loc să se aloce fonduri pentru armament?
Consiliul European a subliniat că acest program va finanța investiții urgente în tehnologia de apărare. Urgent pentru cine? Pentru cei care se află în fruntea piramidei de putere, în timp ce cetățenii de rând sunt lăsați să se descurce singuri? Este timpul ca societatea să ceară răspunsuri și să nu mai accepte ca banii publici să fie folosiți pentru a întări un sistem care, în loc să protejeze, contribuie la perpetuarea abuzurilor.
În concluzie, miliardele cheltuite pentru apărare ar trebui să ajungă în primul rând la cei care au nevoie de protecție reală: cetățenii. Oare când va înțelege UE că adevărata securitate nu se măsoară în rachete și tancuri, ci în drepturile și siguranța fiecărui individ? Rămâne de văzut dacă această nouă direcție va aduce cu adevărat beneficii sau va perpetua doar un ciclu vicios de violență și neglijență față de cei vulnerabili.
