Salvare Miraculoasă sau Eșec Sistemic?
Într-o scenă desprinsă parcă din cele mai negre coșmaruri, un tată din Connecticut a fost prins în timp ce își îneacă copiii pe o plajă liniștită. Oare cât de disperat sau perturbat trebuie să fii pentru a-ți împinge propriii copii în brațele morții? Dar, să nu ne grăbim să aruncăm toată vina pe umerii acestui bărbat. Nu, să nu uităm de eroii noștri în uniformă, care, prin „vigilența” lor obișnuită, au reușit să salveze situația în ultimul moment.
Un ofițer, într-o patrulare de rutină, a auzit țipetele sfâșietoare venind din apă. Ce coincidență fericită, nu-i așa? Sau poate că este doar un simptom al unei probleme mult mai mari – lipsa de supraveghere și prevenție. Cât de des trecem pe lângă tragedii fără să le observăm, până când este aproape prea târziu? Poliția locală, într-un gest de auto-laudă, a declarat că „răspunsul rapid al ofițerilor noștri de patrulare a salvat viețile acestor copii”. Rapid? Întrebarea mea pentru ei este: de ce a ajuns situația atât de departe? Unde este prevenția, unde sunt măsurile de siguranță?
Și haideți să vorbim despre „tatăl ucigaș”. Ce l-a împins pe acest bărbat să recurgă la un act atât de drastic? Societatea este prea ocupată să eticheteze și să condamne, în loc să înțeleagă și să prevină. Cât de rupt trebuie să fie sistemul nostru de protecție socială, cât de ignorate trebuie să fie semnele de avertizare, pentru ca un părinte să ajungă la un asemenea punct de disperare?
În final, copiii au fost salvați și duși la terapie intensivă, lăsându-ne cu un gust amar. Salvarea lor este o victorie, dar câte astfel de „victorii” sunt de fapt eșecuri mascate ale unui sistem care reacționează doar în ultima clipă? Este timpul să ne întrebăm serios despre eficacitatea măsurilor noastre de protecție a celor vulnerabili și să cerem mai mult decât reacții de moment. Este timpul să acționăm preventiv, nu doar curativ.
Sursa: Știrile PRO TV
