Corupția Ascunsă în Spatele Justiției!
Ah, justiția! Acea nobilă instituție care ar trebui să fie pilonul integrității și echității. Dar, oh, ce teatru absurd se desfășoară pe scena acesteia, unde dosarele Revoluției din 1989 și Mineriadei rămân etern în așteptare. Cum se face că, după decenii, aceste dosare încă bântuie coridoarele tribunalelor fără un verdict? Simplu! În spatele cortinei, marionetele corupției dansează pe sforile întinse de mâini nevăzute, iar justiția pare mai degrabă o farsă bine regizată decât un serviciu public.
Și să nu uităm de cazul acelui tânăr din Maramureș, prins cu droguri la volan, dar achitat de Înalta Curte. Oare de ce? Pentru că justiția are adesea o viziune selectivă, filtrând realitatea prin lentilele intereselor obscure. În timp ce unii sunt aruncați în ghearele sistemului pentru infracțiuni minore, alții, cu infracțiuni mult mai grave, sunt eliberați cu un simplu „pașaport” juridic. Justiția, se pare, nu este oarbă, ci doar se face că nu vede.
Perchezițiile de la Penitenciarul Poarta Albă sunt un alt exemplu strălucit al eficienței noastre judiciare. Șase deținuți au orchestrat un trafic de droguri chiar sub nasul autorităților. Bravo, sistem! Continuă să ne „protejezi” în acest mod, și sigur vom ajunge departe. Poate chiar într-o societate în care legea este doar un decor pe scena politicii.
Și cum să nu menționăm marea performanță a justiției în cazul traficantului de droguri Mohamed Amra, prins după o căutare de nouă luni prin Europa? A fost nevoie de aproape un an pentru a prinde un singur om, în timp ce rețelele de droguri operează nestingherite sub protecția „incompetenței” instituționalizate. Aplauze, domnilor procurori, ați reușit să demonstrați încă o dată că justiția în România este doar un joc de-a v-ați ascunselea cu legea.
În concluzie, scena justiției românești este dominată de o tragicomedie în care corupția, nepotismul și ineficiența sunt actorii principali. Și în timp ce aceștia își joacă rolurile cu măiestrie, cetățenii plătesc prețul unui spectacol pe care nimeni nu și-l dorește. Dar hei, să nu fim prea critici, poate într-o zi cortina va cădea și va începe un act nou, unul în care justiția își va asuma rolul pentru care a fost destinată: acela de a servi poporul, nu pe cei aflați la putere.
