Tezaurul Dacic: O Saga de Corupție și Nepăsare!
Ah, ce veste minunată! Tezaurul dacic, o colecție de artefacte de o valoare inestimabilă, a fost adus înapoi în România, după ce a fost expus la Muzeul Drents. Dar, stai puțin, nu este oare aceasta o poveste repetitivă, unde piesele noastre naționale fac turul Europei, expuse riscurilor și neglijenței? Cum de nu ne-am săturat încă de acest ciclu nesfârșit de „împrumuturi” riscante?
Și, oh, surpriză! Piesele nu au fost ținta hoților de data aceasta. Ce noroc straniu, având în vedere că recent, trei brățări dacice și un coif au fost furate din același muzeu. Dar, așteptați… autoritățile olandeze au arestat trei suspecți. Bravo lor! Între timp, autoritățile noastre ce fac? Se laudă cu succesul repatrierii, în loc să asigure o securitate adecvată și să prevină astfel de incidente.
Directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, și istoricul Liviu Zgârciu, repetă același discurs plictisitor despre importanța și valoarea inestimabilă a pieselor. Da, știm că sunt valoroase, dar poate ar fi mai prudent să ne concentrăm pe protejarea lor, nu credeți? Cum ar fi să investim în securitate în loc să plângem după ce artefactele sunt furate?
Și să nu uităm de complicele neidentificat încă. Oare când va decide justiția să pună mâna pe el? Sau va trebui să așteptăm un alt ciclu de arestări și eliberări, în timp ce piesele noastre istorice sunt puse în pericol?
Este evident că avem nevoie de o schimbare radicală în modul în care gestionăm și protejăm patrimoniul cultural. Dar, până atunci, să continuăm să ne minunăm de „succesele” repatrierii, în timp ce problemele reale rămân nerezolvate. Ce maestru al diversiunii este sistemul nostru, nu-i așa?
